EGOISTUL

“EGOISTUL”
 
 
Distributia:
Leon Saint-Pe: Radu Beligan
Ardele:Adriana Tranadafir
Gaston: Damian Crâsmaru
Doctorul: Tomi Cristin
D-na Boudard: Rodica Ionescu
Bernard: Mihai Niculescu
Lucie: Lamia Beligan
Josephine:Ileana Olteanu / Medeea Marinescu
Marie-Christine: Cesonia Postelnicu
Arthur: Silviu Biris
 
Egoistul este un spectacol extraordinar în care îl putem întâlni pe Maestru nu numai în calitatea ce i-a adus notorietatea, cea de interpret, dar şi într-o alta, la fel de apreciată, cea de regizor. Sub bagheta sa prinde viaţă casa de sfârşit de secol XX a unui celebru dramaturg, prin care se perindă toţi apropiaţii acestuia pentru a obţine mult râvnitele… autografe, pe cecuri de 20 de mii de franci. Cu replici de un firesc uluitor se construieşte o poveste comică, presărată cu mici panseuri care, până la final, conturează fidel destinul şi filosofia de viaţă a unui om care a trăit, dăruindu-se generos unei lumi prea puţin dispusă să-l înţeleagă. 
 Într-adevăr, totul este construit în jurul relaţiei unui dramaturg cu cei din jur, fie ei prieteni sau membri ai familiei. Cu toţii se uită cu un-jind-mai-mare-ca-respectul la “creator”, aşteptând de la acesta un cec, indiferent cât de mare este suma înscrisă pe el. Pentru că sumele mici ar fi o dovadă de egoism din partea unui om de valoarea dramaturgului, iar aşa ceva este total exclus! Relaţiile de familie nu gravitează doar în jurul banilor, amanta scriitorului (Ileana Olteanu / Medeea Marinescu) stârnind şi ea dispreţul fostei soţii (Adriana Trandafir) şi invidia prietenului de-o viaţă (Damian Crâşmaru). Singurul personaj dezinteresat este doctorul (Tomi Cristin), care îşi permite să disece lucrurile la rece şi să-i recomande pacientului său să se ferească de relaţiile de familie. De altfel, dialogurile dintre cei doi sunt şi cele mai savuroase. 
 “Egoistul” este ultima piesă a lui Jean Anouilh, scrisă în 1981. Un fel de piesă testament, aşa cum este “Furtuna” lui Shakespeare. Este opera unui om care ştie că va pleca şi ne înfăţişează viziunea lui asupra lumii contemporane, o viziune lucidă, puţin cinică, despre viaţă şi moarte, despre iubire şi căsnicie, despre părinţi şi copii, despre sănătate şi boală, despre prietenie, despre egoism şi generozitate şi … nu în ultimul rând, despre teatru şi dramele lui contemporane. Toate acestea cu un umor exploziv, o replică strălucitoare şi o eleganţă verbală rar întâlnită şi de care, fie vorba între noi, e mare nevoie. 
Leon Saint-Pe (Radu Beligan) este un scriitor de piese de teatru de succes, în amurgul vieţii, care are o familie cu copii mari, o amanta mult mai tânără şi un prieten din copilărie, interesati cu toţii doar de banii lui şi de serviciile pe care el le poate face fiecăruia. Două fete şi un baiat fără pic de dragoste filială, leneşi şi fără scrupule şi o soţie manipulatoare şi interesată, asta e familia lui pentru care el reprezintă doar “banca” pe care o hărţuiesc de câte ori pot pentru a o stoarce de bani. Amanta (Ileana Olteanu / Medeea Marinescu), o mult prea tânără aspirantă la statutul de actriţă, stă cu el doar pentru ca el să-i deschidă uşile spre roluri mai importante, neezitând însă să-l schimbe urgent cu singurul lui „prieten” din copilarie (Damian Crâşmaru) care îl stoarce de bani prin şantaj sentimental cu unica amintire din copilăria lor  (pantalonaşii albaştri scurţi) şi care îşi cumpără premiul de “mare scriitor” deşi scrie “ermetic” şi fără talent… Acesta îşi va atrage “interesul” spre banii lui închipuiţi de aceeaşi “haită de hiene” … 
 Doctorul are şi el un rol foarte credibil, cu mult umor subtil sau spumos. Cu vădite slăbiciuni omeneşti, invidii faţă de alt medic cu mai mult succes, nefiind nici prea priceput în a-i găsi diagnosticul personajului principal, acesta creionează un doctor mediocru şi interesat mai mult de propriile interese decât de pacientul său, dându-i acestuia permanent motive de reflecţie cu voce tare, cum de altfel o face pe tot parcursul piesei, spre deliciul spectatorilor… 
 Trebuie să ştiţi că titlul “Egoistul” merită să fie scris cu ghilimele, pentru că toţi cei din jurul personajului principal îl acuză că ar fi egoist pentru că nu-i alimentează cu bani după bunul lor plac, când de fapt ei toţi sunt nişte profitori, manipulatori, leneşi, fără valori familiale sau morale faţă de propria consoartă, schimbându-i doar după cum le dictează interesul şi cheful.
Rolul i se potriveşte magistral maestrului Radu Beligan, este parcă gândit şi croit exact pe tipul lui de temperament, calm, flegmatic, filozofic, uman,  lucid şi introspectiv.  
 „Mă simt foarte bine în dimineaţa asta. Am să-i îngrop pe toţi. Am un singur regret, că nu i-am îngropat de tânăr”, spune netulburat personajul. Trăieşte ultimele clipe de viaţă achitând facturi. Nu este cumva o piesă despre preţul vieţii, al supravieţuirii plătite? O arie triplă pentru că artistul moare scriind despre calomniatorul calomniat. Important este ce gândeşte Radu Beligan despre supravieţuire, dacă supravieţuieşti în folosul altora sau în omagiul tău… 
Piesa are mult umor, replici strălucitoare şi o eleganţă verbală rar întâlnită. 
Trebuie neapărat văzută!!!

Pret bilet : 100 lei